Evaluare Națională 2026, limba și literatura română: model oficial

Subiectul I

A.

1)

• Fratele Yolandei: Daniel (1 p.)
• locuiește la un internat (1 p.)

Total: 2 puncte.

---

2)

Răspuns corect: c (2 puncte)

• Explicație: La începutul textului 1, naratorul i se adresează interlocutorului său: „— Domnule inginer, eu am doi copii...”. De asemenea, spre final îi spune „Domnule coleg...”. Prin urmare, ascultătorul este un inginer.

---

3)

Răspuns corect: b (2 puncte)

• Explicație: În textul 2 se menționează explicit: „Dar Vevi, așa cum povestesc pe coperta a 4-a a cărții Trei zile nemaipomenite, a fost, până la un punct, reală, pentru că e singura veveriță...”. Deci personajul Vevi este o veveriță.

---

4)

Răspuns corect: c (2 puncte)

• Explicație: În textul 2 se precizează: „Copiii își doresc metamorfoza, adulții mai degrabă se tem de ea, pentru că, de la un punct încolo al vieții, metamorfozele sunt primejdioase, iar asta e și tema din viitorul meu roman, Aurul pisicii”. Metamorfoza înseamnă transformare/schimbare, deci romanul abordează felul cum este privită schimbarea.

---

5)

Enunțul	Adevărat	Fals
Textul 1
Tatăl și fiica fac popas într-un loc numit Creuse.	X
Yolanda este rănită de niște animale sălbatice.		X
Atunci când povestește, tatăl Yolandei oferă multe explicații.	X
Textul 2
Pentru autoare, veverițele reprezintă jocul grațios.	X
Ioana Pârvulescu este realizatoarea unui film documentar despre animale.		X
Pe prima copertă a cărții publicate de Ioana Pârvulescu sunt informații despre Vevi.		X

Total: 6 puncte (câte 1 p. pentru fiecare marcare corectă).

---

6)

Din secvențele indicate se pot alege oricare două figuri de stil diferite:

1. „Am urcat, am tot urcat” – repetiție (sau „toamnă frumoasă, caldă” – epitet dublu / enumerație; „strălucea tot văzduhul de lumină și viață” – metaforă / hiperbolă).
2. „o iarbă ca mătasea” – comparație (sau „iarbă [...] neatinsă” – epitet).

Punctaj: transcrierea figurilor de stil (2 × 1 p. = 2 p.), precizarea felului fiecăreia (2 × 2 p. = 4 p.). Total: 6 puncte.

---

7)

Exemplu de răspuns:
Un element de conținut comun celor două texte este relația de apropiere dintre om/copil și animale (sau lumea animalelor ca parte integrantă a universului copilăriei).
În textul 1, Yolanda trăiește în deplină armonie cu necuvântătoarele pădurii, îmblânzind chiar și animale sălbatice, aspect ilustrat în secvența: „Vorbește cu păsările, cu veverița casei, cu popândăul [...] consideră absolut toate ființele pădurii [...] ca fiind prietene cu ea”.
În textul 2, Ioana Pârvulescu evocă fascinația din copilărie pentru viețuitoare și modul în care acestea inspiră universul ludic, afirmând: „veverițele sunt animalele mele favorite. Iar pe ele le-am tot întâlnit în excursiile copilăriei”.

Barem: precizarea elementului comun – 2 p.; prezentarea prin valorificarea câte unei secvențe relevante din fiecare text – 2 × 1 p. = 2 p.; exprimare, punctuație, ortografie – 1 p.; respectarea numărului minim de cuvinte (minimum 30 de cuvinte) – 1 p. Total: 6 puncte.

---

8)

Exemplu de răspuns:
Consider că întâmplările din copilărie reprezintă o veritabilă sursă de inspirație pentru scrierea unui text, deoarece emoțiile și întâlnirile din primii ani lasă amprente de neșters în memoria afectivă a creatorului.
Autoarea Ioana Pârvulescu mărturisește în textul 2 că veverițele, întâlnite frecvent în excursiile din copilărie, reprezentau pentru ea „întruparea spiritului ludic al pădurii”. Mai mult, o vizită reală a unei veverițe pe terasa casei din Brașov a devenit impulsul direct pentru crearea personajului Vevi din volumul Trei zile nemaipomenite. Astfel, realitatea trăită în tinerețe se transformă firesc în substanță narativă și fantezie literară.

Barem: menționarea răspunsului – 1 p.; motivare adecvată – 1 p.; valorificarea adecvată a textului 2 – 2 p.; exprimare, ortografie și punctuație – 1 p.; încadrare în limita de 50-100 de cuvinte – 1 p. Total: 6 puncte.

---

9)

Exemplu de răspuns:
O valoare comună identificată în fragmentul din opera literară Dansul ursului de Ion D. Sîrbu și în volumul Dumbrava minunată de Mihail Sadoveanu este iubirea și comuniunea profundă cu natura și necuvântătoarele.
În textul dat, Yolanda este o fetiță curajoasă și empatică, aflată într-o legătură firească cu viețuitoarele pădurii, secvența în care îl alintă și îl ceartă blând pe ursul Jacques evidențiind această prietenie pură: „L-a lovit cu pumnii pe ursul ce mă săruta, spunându-i: «Ajunge, Jacques, nu vezi că tata se teme de tine?!» și, ca pe un câine blând, l-a dat laoparte”.
În mod similar, în opera lui Sadoveanu, Lizuca găsește alinare și înțelegere doar în mijlocul naturii și al animalelor. În drumul spre bunici, ea vorbește cu cățelul Patrocle, dar și cu florile și copacii dumbravei, secvența adăpostirii în scorbura bătrânului stejar demonstrând sentimentul de ocrotire pe care i-l oferă pădurea.

Barem: numirea valorii – 1 p.; precizarea titlului și a autorului textului asociat – 1 p.; prezentarea adecvată a valorii prin raportare la secvențe – 2 p.; redactare/ortografie/punctuație – 1 p.; încadrare în limita de 50-100 de cuvinte – 1 p. Total: 6 puncte.

---

B.

1)

Răspuns corect: c (2 puncte)

• Explicație:
  • „pi-cioa-re” conține diftongul [oa];
  • „li-ceu” conține diftongul [eu].
    (În a: „na-i-vi-ta-te” are hiat [a-i]; în b: „gra-ți-oa-să” conține diftongul [oa], dar [i-o] e hiat; în d: „re-a-li-ta-te” are hiat [e-a]).

---

2)

Răspuns corect: d (2 puncte)

• Explicație:
  • „stâncos” este derivat cu sufixul -os de la substantivul de bază „stâncă”;
  • „dorința” este derivat cu sufixul -ință de la rădăcina verbului „a dori”.
    („excursiile”, „codrului” sunt forme flexionare; „optzeci”, „deodată”, „uneori” sunt cuvinte compuse).

---

3)

Răspuns corect: d (2 puncte)

• Explicație: A deveni „de culoarea ierbii” este o expresie plastică ce desemnează îngălbenirea/paloarea extremă provocată de o spaimă cumplită.

---

4)

Răspuns corect: d (2 puncte)

• Explicație: Cuvintele subliniate sunt omonime deoarece au aceeași formă, dar sensuri complet diferite și origini diferite: „roman” (operă epică în proză de mari dimensiuni) și „roman” (cetățean al Romei antice).

---

5)

• (1) o („toamnă”) – articol nehotărât (cazul nominativ/acuzativ, feminin, singular) (2 p.)
• (2) o („îngânam”) – pronume personal (forma neaccentuată/clitică, persoana a III-a, feminin, singular, cazul acuzativ) (2 p.)
• (3) o („oră”) – numeral cardinal (cu valoare adjectivală, feminin, singular) (2 p.)

Total: 6 puncte.

---

6)

• (1) Enunț imperativ cu adjectiv pronominal posesiv, persoana a II-a, cazul acuzativ:
  Exemplu: Ascultă sfatul tău! / Adu-mi cartea ta!
• (2) Enunț asertiv cu substantivul „copilărie” complement prepozițional:
  Exemplu: Bunicii își amintesc cu drag despre copilărie.

Punctaj: alcătuirea tipurilor cerute de enunț (2 × 1 p. = 2 p.); adjectiv pronominal posesiv, pers. a II-a, Ac. (1 p.); funcția sintactică de complement prepozițional (1 p.); corectitudine/ortografie/punctuație (2 × 1 p. = 2 p.). Total: 6 puncte.

---

7)

În fraza dată: „${}^1$Am o bunică de optzeci de ani ${}^2$care se apucă luni ${}^3$să ne povestească ${}^4$ce a pățit la biserică ${}^5$şi care pierde, povestind, slujba din duminica viitoare.”

Se pot alege oricare trei propoziții subordonate diferite dintre următoarele:

1. „care se apucă luni” – propoziție subordonată atributivă;
2. „să ne povestească” – propoziție subordonată completivă prepozițională (determină locuțiunea verbală „se apucă”);
3. „ce a pățit la biserică” – propoziție subordonată completivă directă (determină verbul „să povestească”).

(Notă: „și care pierde [...] slujba din duminica viitoare” este tot atributivă, coordonată cu prima).

Punctaj: transcrierea corectă a trei propoziții diferite (3 × 1 p. = 3 p.); precizarea felului fiecăreia (3 × 1 p. = 3 p.). Total: 6 puncte.

---

8)

— Yolanda, să știi că, spre sfârșitul după-amiezii, chiar în mijlocul pădurii, ai putea vedea cel mai bine ultimii zimbri din rezervație, ei înșiși niște legende.

Punctaj: 6 × 1 p. = 6 puncte.

---

SUBIECTUL AL II-LEA (20 de puncte)

Planul compunerii:

1. Introducere: Identificarea personajului din textul Dansul ursului de Ion D. Sîrbu; menționarea datelor de identificare (fetiță de zece ani, elevă în clasa a patra, fiica naratorului-muntean, trăiește la munte).
2. Cuprins:
   • Numirea primei trăsături morale: sociabilitatea / comunicativitatea debordantă și dragostea de necuvântătoare, evidențiată prin caracterizare directă realizată de tată („Spre deosebire de Daniel [...] Yolanda e deosebit de comunicativă”) și ilustrată prin secvența în care vorbește cu toate vietățile ca și cum ar fi prietenele ei de joacă.
   • Numirea celei de-a doua trăsături morale: curajul impresionant, relevat prin caracterizare indirectă (fapte, vorbe și gesturi) în momentul confruntării cu ursul Jacques, când își salvează tatăl îngrozit certând fiara ca pe un câine blând.
   • Corelarea unei valori personale (iubirea și respectul față de natură/armonia om-animal) cu valorile demonstrate de Yolanda.
3. Încheiere: Concluzie referitoare la unicitatea fetiței ca punte afectivă între lumea oamenilor și cea a sălbăticiei montane.

---

Model de compunere:

Yolanda, personajul central al fragmentului din opera literară Dansul ursului de Ion D. Sîrbu, reprezintă tipologia copilului curat, integrat deplin în armonia tainică a naturii montane. În privința datelor de identificare, Yolanda este o fetiță în vârstă de numai zece ani, elevă în clasa a patra, care locuiește împreună cu părinții săi într-un ținut muntos și învață acasă, dovedind o inteligență remarcabilă la examenele susținute.

O primă trăsătură morală a personajului este spiritul extrem de comunicativ și afecțiunea nemărginită față de tot ce o înconjoară. Această calitate este evidențiată prin procedeul caracterizării directe, realizate de către tatăl povestitor: „Spre deosebire de Daniel, băiatul meu, care e foarte tăcut, Yolanda e deosebit de comunicativă”. Secvența în care tatăl relatează că fetița „vorbește cu păsările, cu veverița casei, cu popândăul” și consideră animalele drept prieteni egali de joacă demonstrează o puritate sufletească rară și o capacitate nativă de a îmblânzi sălbăticiunea.

O a doua trăsătură dominantă este curajul impresionant, dublat de stăpânire de sine în situații limită. Această însușire se desprinde pe calea caracterizării indirecte, ce reiese din faptele, comportamentul și replicile personajului. Când tatăl său este cuprins de o spaimă paralizantă în brațele ursului uriaș, fetița intervine prompt și netemătoare. Îl lovește pe urs cu pumnii și îl dojenește autoritar, dar familiar: „Ajunge, Jacques, nu vezi că tata se teme de tine?!”, îndepărtând animalul de pradă ca pe o făptură inofensivă.

O valoare personală esențială pentru mine este respectul și comuniunea profundă cu necuvântătoarele, principiu pe care îl regăsesc din plin în universul Yolandei. La fel ca micuța protagonistă, consider că animalele simt bunătatea umană, iar o inimă sinceră poate înlătura orice urmă de frică și ostilitate dintre om și natură.

În concluzie, Yolanda rămâne un personaj memorabil, un simbol al inocenței victorioase și al legăturii indestructibile dintre ființa umană și frumusețea sălbatică a muntelui.

• Toate subiectele sunt obligatorii.
• Se acordă zece puncte din oficiu.
• Timpul de lucru efectiv este de două ore.

---

SUBIECTUL I (70 de puncte)

Citește fiecare dintre textele de mai jos pentru a putea răspunde la cerințele formulate.

Textul 1

— Domnule inginer, eu am doi copii: un băiat mai mare, Daniel, care învață la un liceu în Chamonix și locuiește la internat, și o fată, Yolanda, care are numai zece ani, e elevă în clasa a patra primară, învață acasă cu soția mea și cu mine. Are tot ce-i trebuie: videotecă didactică, televizor de exerciții, tot felul de casetofoane. O dată pe lună cobor cu această neastâmpărată fetiță a mea la o institutoare care o examinează și o îndrumă. În septembrie, anul trecut, pe fiica mea, promovând în clasa a patra, am dus-o în fața unei comisii severe. A reușit cu „excepțional”: cărțile, pădurea și animalele sunt, pentru copii, cea mai inteligentă și ultramodernă școală.

— Sunt absolut de aceeași părere, întării eu, care mi-am crescut copiii sub oblăduirea muntelui.

— După examen, [...] Yolanda mea era veselă, se ținea bine în șa, mă tot bătea la cap cu urșii. Unde sunt urșii noștri, ce fac urșii noștri? [...] Am urcat, am tot urcat, era o toamnă frumoasă, caldă, strălucea tot văzduhul de lumină și viață. Yolanda mea cânta, eu o îngânam. Când am ajuns la curmătura* ce se cheamă Creuse, am zis: „Aici vom mânca, iar eu am să trag un pui de somn!”. Așa și făcurăm, e un loc stâncos, minunat pentru o oră de odihnă. Am mâncat, mie-mi și venise somnul. Catârii pășteau, aveau acolo o iarbă ca mătasea, neatinsă. [...] Yolanda ciripea de-ale ei: era fericită că scăpase cu laude de la examinare. Trebuie să vă spun două vorbe și despre ea. Spre deosebire de Daniel, băiatul meu, care e foarte tăcut, Yolanda e deosebit de comunicativă. Vorbește cu păsările, cu veverița casei, cu popândăul. E copilă, are numai zece ani și consideră absolut toate ființele pădurii, chiar și copacii și ierburile, ca fiind prietene cu ea. Adică niște copii cu care te poți juca și cărora le poți spune ba una, ba alta. Când intră ea în grajd, toate vitele întorc capul. O cunosc și o iubesc. Câinii o adoră. Am văzut-o de departe, cu binoclul meu, jucându-se în dumbravă cu un pui de căprioară. Sub ochii ciutei, mama puiului. A îmblânzit o familie de iepuri. O bufniță singuratică iernează în podul casei noastre. Ce mai: Yolanda e nițel năzdrăvană, nu știe ce e frica, nu face nicio deosebire între om și animal. [...] Dar să nu mă îndepărtez. Boala noastră, a muntenilor, sunt parantezele. Am o bunică de optzeci de ani care se apucă luni să ne povestească ce a pățit la biserică și care pierde, povestind, slujba din duminica viitoare. Parantezele ne omoară. Și ocolul ocolit. Muntele e mama imaginației – cei din stepă sau pustă nu au decât sabia, calul și vitejia de dragul vitejiei. Gata, am terminat, nu râdeți, mă întorc îndată în dumbrava aceea unde, după ce am mâncat bine, m-am culcat la umbra unui brad bătrân. Nu cred că am dormit mai mult de o oră. M-am trezit brusc. Nu sunt un om fricos, dar am trăit atunci cea mai cutremurătoare spaimă din viața mea. Cum? Simplu de tot: m-am trezit lins pe față de un cap brun de trei ori mai mare decât al meu. Am încremenit și încremenit aș fi rămas dacă nu aș fi zărit, la numai câțiva pași de mine, alt urs, la fel de uriaș [...]. Ursul, care se ocupa de obrazul meu (nu îndrăzneam să-i dau botul mai laoparte) după toate semnele și judecând după mormăitul său pașnic, părea că mă iubește și că tot ce face e din pură joacă sau prietenie. M-am sculat în picioare. S-a ridicat și el în picioare, era cu două capete mai înalt decât mine. M-a cuprins pe după gât și iar m-a lins pe față. Avea ochii galbeni, dinții teribili, albi, ghearele de vreo zece centimetri. Negre, grozave. M-a îmbrățișat, eu simțeam că o voi sfârși în brațele acestui uriaș mult prea iubitor. Dar Yolanda m-a salvat: văzând că am devenit de culoarea ierbii, [...] a venit în ajutorul meu. L-a lovit cu pumnii pe ursul ce mă săruta, spunându-i: „Ajunge, Jacques, nu vezi că tata se teme de tine?!” și, ca pe un câine blând, l-a dat laoparte... Ha, ha! Asta a fost... [...].

Ne-au condus, pe mine și pe Yolanda, până aproape de casă. Catârii, parcă au fost înțeleși cu ei, i-au suportat fără scandal, deși miroseau cumplit a urs și a sălbăticiune. Din ziua aceea și-au stabilit domiciliul aproape de casa mea, împrietenindu-se cu copiii, cu nevastă-mea și cu brigadierii. Câinii, e adevărat, au fugit. Dar ce nevoie am eu de câini când, la un simplu strigăt, apar de sub liziera codrului doi giganți înfiorători! Domnule coleg, iată, aici am martorii vii ai povestirii mele: urșii au iernat la mine în grajd, și nu în pădure, sub o stâncă sau scorbură.

(Ion D. Sîrbu, Dansul ursului)

* curmătură – vale între doi munți

---

Textul 2

— Vă mai amintiți primele întâlniri cu veverițele din copilărie? Ce regăsim în personajul de peste ani, Vevi?

Alături de mangusta din Cartea junglei, Riki-Tiki-Tavi, și de pinguini, animale pe care le-am întâlnit doar în cărți și filme documentare, veverițele sunt animalele mele favorite. Iar pe ele le-am tot întâlnit în excursiile copilăriei. Îți apăreau deodată în față, de obicei pe un trunchi de brad, silențioase, apoi, într-o fracțiune de secundă, dispăreau dintr-un salt pe partea cealaltă a trunchiului și reapăreau pe o creangă în mișcare, privindu-te o clipă cu ochii lor mari. Mă binedispuneau de fiecare dată, păreau întruparea spiritului ludic al pădurii, erau pentru mine jocul în esența lui cea mai grațioasă.

Dar Vevi, așa cum povestesc pe coperta a 4-a a cărții Trei zile nemaipomenite, a fost, până la un punct, reală, pentru că e singura veveriță care a venit în vizită, din proprie inițiativă, chiar pe minuscula terasă a casei mele din inima Brașovului. [...]

— Când veverița Vevi și fetița Emi își doresc cu ardoare ceva, dorințele devin realitate și fiecare se trezește în pielea celeilalte. Acomodarea se petrece gradual, ele descoperind cu uimire cum e să aibă un alt trup și o altă familie. Dorința de a fi în pielea altcuiva e una dintre fanteziile universale ale copiilor! Sunt personajele pregătite pentru aventurile care se nasc odată cu împlinirea fanteziilor?

Da și nu. Un copil e mai pregătit și mai dornic de schimbări miraculoase decât un adult. Copiii își doresc metamorfoza*, adulții mai degrabă se tem de ea, pentru că, de la un punct încolo al vieții, metamorfozele sunt primejdioase, iar asta e și tema din viitorul meu roman, Aurul pisicii. Dar nu înseamnă că un copil știe ce implică schimbarea. A dori viața altuia și a-ți închipui că e mai bună decât a ta este o naivitate. Vevi și Emi au timp să-și dea seama de asta. Pe de altă parte, a înțelege în profunzime ce trăiește altcineva, „a te pune în pielea/blana lui”, este pe cât de greu, pe atât de valoros, e o experiență fără de care ești sărac.

(Ioana Pârvulescu, Copiii își doresc metamorfoza, adulții mai degrabă se tem de ea, interviu realizat de Andra Rotaru, blog.carturesti.ro)

* metamorfoză – transformare, modificare, schimbare

---

A.

1. Completează spațiile punctate cu informațiile din textul 1. (2 puncte)
   Fratele Yolandei, ............................................................ (prenumele), locuiește la un ............................................................

2. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1. (2 puncte)
   Povestea despre îmblânzirea unor animale sălbatice este ascultată de către:
   a. brigadier.
   b. bunică.
   c. inginer.
   d. institutoare.

3. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2. (2 puncte)
   Unul dintre personajele din cartea Ioanei Pârvulescu, Trei zile nemaipomenite, este:
   a. o mangustă.
   b. o veveriță.
   c. un pinguin.
   d. un ursuleț.

4. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2. (2 puncte)
   Romanul Aurul pisicii prezintă:
   a. dorința de a avea o casă la munte.
   b. excursiile din vremea copilăriei.
   c. felul cum este privită schimbarea.
   d. frumusețea pădurilor din Brașov.

5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a stabili dacă este adevărat sau fals, bazându-te pe informațiile din cele două texte. (6 puncte)

   Textul 1

   Enunțul	Adevărat	Fals
   Tatăl și fiica fac popas într-un loc numit Creuse.
   Yolanda este rănită de niște animale sălbatice.
   Atunci când povestește, tatăl Yolandei oferă multe explicații.

   Textul 2

   Enunțul	Adevărat	Fals
   Pentru autoare, veverițele reprezintă jocul grațios.
   Ioana Pârvulescu este realizatoarea unui film documentar despre animale.
   Pe prima copertă a cărții publicate de Ioana Pârvulescu sunt informații despre Vevi.

6. Transcrie, din secvențele următoare, două figuri de stil diferite, pe care le vei preciza: „Am urcat, am tot urcat, era o toamnă frumoasă, caldă, strălucea tot văzduhul de lumină și viață.” și „Catârii pășteau, aveau acolo o iarbă ca mătasea, neatinsă”. (6 puncte)

7. Prezintă, în minimum 30 de cuvinte, un element de conținut comun celor două texte date, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text. (6 puncte)

8. Crezi că întâmplările din copilărie pot fi o sursă de inspirație pentru scrierea unui text? Motivează-ți răspunsul, în 50-100 de cuvinte, valorificând textul 2. (6 puncte)

9. Asociază fragmentul din opera literară „Dansul ursului” de Ion D. Sîrbu cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50-100 de cuvinte, o valoare comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text. (6 puncte)

---

B.

1. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect. (2 puncte)
   Conțin diftong ambele cuvinte din seria:
   a. „naivitate”, „înfiorător”.
   b. „pășteau”, „grațioasă”.
   c. „picioare”, „liceu”.
   d. „realitate”, „brigadier”.

2. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect. (2 puncte)
   Seria care cuprinde doar cuvinte derivate este:
   a. „excursiile”, „codrului”.
   b. „optzeci”, „deodată”.
   c. „prietenie”, „uneori”.
   d. „stâncos”, „dorința”.

3. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect. (2 puncte)
   Secvența subliniată în fragmentul „văzând că am devenit de culoarea ierbii, [...] a venit în ajutorul meu” face referire la o stare de:
   a. bucurie.
   b. entuziasm.
   c. liniște.
   d. spaimă.

4. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect. (2 puncte)
   Seria în care cuvintele subliniate sunt omonime este:
   a. „Copiii își doresc metamorfoza”; „un copil știe ce implică schimbarea”.
   b. „în fața unei comisii severe”; Pedepsele severe sunt respinse.
   c. „într-o fracțiune de secundă”; O fracție reprezintă o parte dintr-un întreg.
   d. „tema din viitorul meu roman.”; Traian a fost un împărat roman.

5. Precizează valoarea morfologică a cuvântului „o” în fiecare dintre contextele următoare: „Am urcat, am tot urcat, era o (1) toamnă frumoasă, caldă, strălucea tot văzduhul de lumină și viață. Yolanda mea cânta, eu o (2) îngânam. Când am ajuns la curmătura ce se cheamă Creuse, am zis: «Aici vom mânca, iar eu am să trag un pui de somn!». Așa și făcurăm, e un loc stâncos, minunat pentru o (3) oră de odihnă.” (6 puncte)

6. Alcătuiește un enunț imperativ, în care să existe un adjectiv pronominal posesiv, persoana a II-a, în cazul acuzativ (1), și un enunț asertiv, în care substantivul „copilărie” să fie complement prepozițional (2). (6 puncte)

7. Transcrie trei propoziții subordonate diferite din fraza următoare, precizând felul acestora: „Am o bunică de optzeci de ani care se apucă luni să ne povestească ce a pățit la biserică și care pierde, povestind, slujba din duminica viitoare”. (6 puncte)

8. Completează, în spațiile libere, forma corectă a cuvintelor scrise în paranteză, reprezentând mesajul unui pădurar. (6 puncte)
   — Yolanda, _________________ (a ști, conjunctiv, prezent, persoana a II-a, singular) că, spre sfârșitul __________________ (după-amiază), chiar în mijlocul _________________ (pădure), ai putea vedea _______________ (bine, superlativ relativ de superioritate) ultimii _______________ (zimbru) din rezervație, ei _________________ (adjectiv pronominal de întărire) niște legende.

---

SUBIECTUL AL II-LEA (20 de puncte)

Scrie o compunere, de minimum 150 de cuvinte, în care să o caracterizezi pe Yolanda, personajul din textul lui Ion D. Sîrbu.

În scrierea compunerii, vei avea în vedere:
− notarea a două date de identificare a personajului (vârstă, origine, statut etc.);
− prezentarea, prin câte o secvență comentată, a două trăsături morale ale personajului;
− precizarea a două mijloace de caracterizare diferite, prin care se evidențiază trăsăturile morale prezentate;
− corelarea unei valori personale cu una dintre valorile personajului.

Punctajul pentru compunere se acordă astfel:
• conținutul compunerii – 12 puncte;
• redactarea compunerii – 8 puncte (marcarea corectă a paragrafelor – 1 punct; coerența textului – 1 punct; proprietatea termenilor folosiți – 1 punct; corectitudinea gramaticală – 1 punct; claritatea exprimării ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; respectarea normelor de punctuație – 1 punct; lizibilitatea – 1 punct).

Notă! Compunerea nu va fi precedată de titlu sau de motto. Punctajul pentru redactare se acordă doar în cazul în care compunerea are minimum 150 de cuvinte și dezvoltă subiectul propus.